Festivaluri. Anim Est. Romania.

19.10.2009 tagged as

Ca să nu mă plictisesc în  timp ce voi  creaţi scenariul celui de- al treilea film, şi ca  să nu încurc animatorii să lucreze la desenul animat am decis să merg la festivalul Anim Est în România. Şi ca să nu  merg cu mîna goală – a luat primele  nostre două filme, la acest festival.

Diplome, desigur, nici una nu au luat, nimeni nu a solicitat autografe, în limuzine nu ne-au plimbat – în general, am fost trataţi în mod destul de adecvat. Festivalul a adus mult mai mult decît o diplomă. El a adus  Cunoştinţe:

Concluzii semnificative:

1. Nu la fiecare festival ar trebui să mergem. Festivaluri de animaţie, aşa cum s-a dovedit a fi,sînt de o mare varietate: de la concurenţa amatorilor pînă la bătăliile marilor studiouri. Acest festival a fost doar o competiţie a amatorilor-singuratici.Desigur noi deasemenea suntem amatori,dar noi nu sunt unici. Noi suntem un studiou. Totuşi nu fiecare festival apreciază calitatea prezentării. În acest caz, de exemplu, a fost apreciată  ideea filosofică interesantă. Cu alte cuvinte, Arthouse depresiv prevala la festival. Noi cu filmele noastre uşoare, desigur ne evidenţiam dintre toţi.

2. Urgent trebuie de învăţat limba engleză! E nevoie urgent de învăţat nu numai  de a gesticula în limba engleză, dar şi de a o comunica fluent.
3. La festivaluri ar trebui să meargem cu siguranţă. (dar nu la oricare! A se vedea p. 1). La festival veţi vedea un număr foarte mare de persoane implicate în animaţie, comunici cu ei, înţelegi cît de pasionaţi sunt oamenii  şi Outlook calitativ se  schimbă în bine.

4. În timpul festivaluri e  cel mai uşoar să afli despre festivalurile  viitoare, de măsura  prestigiului lor şi aşa mai departe. De exemplu, am aflat despre festivalurile din Franţa, Spania, Germania, unde faptul că apari în lista scurtă este deja un succes proporţional cu ramura de la Cannes. Am fost invitaţi la festivalul de la Bruxelles, unde vom merge, probabil, în februarie 2010.
5. La festivaluri nu se merge pentru premii, şi anume, pentru comunicare şi găsirea  unor contacte şi relaţii, inclusiv cu potenţialii investitori. Şi, de asemenea, pentru a relata despre proiectul nostru. De exemplu, despre noi au  scris câteva edituri din mass-media românească.
6. Suntem la poalele unui munte imens numit Animaţie. Şi urcarea spre vîrful acestui munte  nu e numai necesar, dar şi interesant. Chiar dacă şansa de a ajunge în vîrf  este foarte  mic. Dar, urcarea spre vîrf  o vom începe,sau am inceput-o deja.

Concluzii mai puţin importante:

1. În România acum nu există nici un studio de animaţie. Într-un fel, este foarte surprinzător.
2. Bucureştiul şi Chişinăul sint oraşe  gemene. Şi acolo, şi aici nu există absolut nici un loc de parcare. Şi aici şi acolo nu e chiar atît de curat. Dar, Chişinăul, evident,e mult mai înverzit. Dar, în plan arhitectural  Bucureştiul ia o sută de puncte mai mult. Şi în planul personajelor  desenului nostru animat de asemenea. Ţiganii de un colorit deosebit în Bucureşti,tocmai îţi  încîntau privirea.

3. Românii  sînt  nişte oameni foarte educaţi, politicoşi şi vorbăreţi. Cel puţin,eu  am dat peste astfel de oameni.
4. Baieţi din anumite motive  sint îmbrăcaţi mult mai strălucitor decît fetele. Este inexplicabil, dar impresia creată este asta. Poate doar nu am avut noroc, sau poate fetelor cunoscute de către mine la Bucuresti.
5. Metroul din Bucureşti e un vagon continuu,un fel de salam lung. Foarte convenabil.

Dar dacă serios, mi-a amintit foarte mult, cum în 1997, m-am plimbat prin oraşul Chişinău, cu primul meu film 3D, făcut la calculatorul  unui prieten, intram practic în fiecare birou şi prezentam cum pot face eu publicitate. Apoi, peste o lună de la începutul  căutărilor, după sute de eşecuri, am găsit primul meu client. Acest lucru a şi  determinat viitoarea  mea cale în grafica 3D şi animaţie.
Acum, situaţia este foarte asemănătoare, cu excepţia faptului că în loc de birouri, am de gând să particip la festivaluri. Să vedem ce se va întîmpla …

SIMPALS 1999 - 2020