Felicitare pe dos

19.02.2009 tagged as

Aşadar, luînd în consideraţie comentariile şi menţiunile video-felicitării noastre despre Ţigan, presupunem că aceasta a fost agreată de marea majoritate a vizualizatorilor. Cred că multora le-ar fi fost interesant să ajungă în culise şi să vadă, cu proprii ochi cum totuşi se face acest Desen Animat de scurt metraj. Bine aţi Venit!

Din moment ce ideea şi scenariul au fost gata, a început lucrul simultan, în mai multe direcţii.
1)    Etapa principală – Storyboardul
2)    Pregătirea personajelor pentru animaţie
3)    Desenarea schiţelor color, după care e necesar de a se orienta pentru Face si Compouse
4)    O etapă la fel de importantă – sunetul

De fapt, a fost testată schema care a fost dezvoltată încă de la începutul proiectului „Ţigan”.

Storyboard

Am început Storyboardul cu faptul că am determinat în mod clar numărul de planuri în video: au fost şapte. Apoi a fost necesar de a determina compoziţia şi durata planurilor. În cele din urmă a ieşit un desen animat schematic transpus pe hîrtie, care apoi treptat s-a transformat într-un video.
Schiţe

Odată cu Storyboardul se pictau şi schiţele de locaţie şi de fundal. De fapt, în video sunt implicate trei locaţii: locaţia Ţiganului, unde el merge spre sat, locaţia Morţii care iese din pădure şi locaţia pe care Ţiganul şi Moartea apar împreună, în acelaş cadru.

Cît nu ar părea de ciudat, dar anume lucrul la schiţa pentru primul plan a luat cel mai mult timp. El a suferit destule schimbări pînă a corespuns total cerinţelor noastre. Cu celelalte planuri a fost mult mai simplu: au reuşit chiar din prima.

Animaţie
Poate că nu e nevoie să spun, că a lucra la desenul animat dat a fost pe cît de complex, pe atît de interesant. : ) Prima dificultate a prezentat-o interacţiunea dintre personaje.

Cheile animaţiei trebuie să corespundă timpului, altfel nu vom primi o interacţiune exactă şi personajele se vor mişca independent unul de celălalt. Pentru atingerea celui mai efectiv rezultat a fost filmat şi un video ce conţine această scenă. (În imagine nici un personaj nu e în stare de ebrietate).

Acesta, fără exagerare, a fost cel mai dificil plan al filmului. După ce Gojo şi Moartea s-au ameţit, lucrul a devenit mai cu spor. Lucrarea a fost interesantă,  în primul rînd, prin faptul că în decursul procesului ei, au fost încercate noi modalităţi de lucru cu pînza, care permit accelerarea atingerii rezultatului dorit. La fel, a fost îmbunătăţit şi prelucrat sistemul de gestionare al mimicei personajului.

Simularea pînzei
După cîteva teste, s-a dovedit faptul că şi hainele personajelor ne vor da nu mai puţină bătaie de cap. Nici o combinatie a parametrilor nu oferea rezultate acceptabile şi previzibile. În general, problemele se manifestau prin calculele exagerate, precum şi prin calitatea care lăsa de dorit. Dacă o cîrpă se comporta cît decît suportabil, atunci la interacţiunea mai multor obiecte începea calvarul, hainele – pur şi simplu, erau bucăţite. După mai multe ore de agonie a devenit clar că problema nu se va soluţiona uşor.

Pentru a rezolva sarcina complexă, aceasta urma să fie împărţită în părţi mult mai mici, cum ne invăţau la scoală. Dezbină şi stăpîneşte, metaforic vorbind. Bazîndu-ne pe aceasta, am evidenţiat toate zonele problemă, le-am împărţit în bucăţi şi le-am simulat separat. Astfel, să zicem pentru Ţigan calculul cămaşei era diferit de cel al vestei. Moartea, dacă e să privim dintr-un anumit unghi, este pur şi simplu o bucată mare de material. Aici au fost necesare jertve… mai întîi au fost tăiate mînicile, apoi partea de jos a halatului (convenţional „fustă”). Am primit trei părţi independente: mînicile, „fusta”şi restul din partea superioară. Partea superioară a fost de asemenea divizată în secţiuni: nemijlocit trunchiul şi gluga (special a fost nevoie să fie separate, pur şi simplu erau desenate zonele unde urma a fi folosită simulaţia, şi unde nu). Acum viteza lucrului şi interectivitatea acestuia au crescut de cîteva ori. După ce regizorul a aprobat animaţia în forma sa secţionată şi „desecată”, toata această masă a fost unanimizată pentru a exclude orice secţionări, cusături vizibile. Deja animată păpuşa „îmbrăcată” a fost redactată în mod manual pentru a înlătura orice bug-uri existente, şi desigur pentru întroducerea ultimilor retuşări ale regizorului. Şi chiar la sfîrşit se pregătea cache-ul final pentru scena finală. În acelaş timp se înlăturau toate resturile acumulate în timpul procesului de producţie.
Gata! E rîndul vizualizatorului!

Render şi compositing.
Ar părea că totul este gata. A rămas doar să apăsaţi butonul magic „Face” şi aţi terminat, cel puţin astfel pare de la bun început. Principala şi cred că şi cea mai dificilă sarcină a fost maximilizarea similitudinii imaginilor tridimensionale cu cele bidimensionale, pe care a desenat pictorul. Nu a fost o sarcină uşoară, am fost nevoiţi să şmecherim iluminarea, cu ajutorul Shaderului in 3D şi corectarea culorilor in Compouse.

Dar de fapt, în programele pentru Compousing nu se efectuază doar corecţia culorii. Compousul reprezintă o bună jumătate de muncă asupra vizualizărilor imaginii. Anume în Compouse se efectuază toate efectele, în cazul nostru: zăpada, ceaţa, toate fundalurile şi multe altele. A ajutat enorm folosirea Normal Passului, graţie căruia a fost posibilă schimbarea iluminării pe imaginea deja schiţată. Acesta a făcut posibilă economisirea timpului, pentru că de fiece dată ce era mişcată sursa de lumină, nu mai era necesară prelucrarea acesteea în 3D-redactor. Această tehnologie a fost utilizată la animaţia reflecţiilor saluturilor ce apar la sfîrşit pe eroii noştri.

Sunetul.
Şi desigur sunetul. Muzica, evident, a fost valabilă datorită formaţiei „Zdob şi Zdub” şi regizorului nostru audio Ivan Slivca. Cum a fost: într-o seara 3 delegaţi de la compania noastră, ticsiţi cu plăcinte şi vin s-au dus în ospeţe la „Zdubi”, desigur că la Studiou. Munca pînă după miezul nopţii a dat roade.

Roma Iugupov (solistul „Zdubilor”) s-a expus din plin: facea sunete extraordinare, dansa, dădea pe parcurs diferite idei, improviza. Printre altele Roma ştie limba Ţigănească, precum şi e familiarizat cu cultura romilor. Deci, i-a fost uşor să sesizeze ritmul animatiei.
„Zdubii” sunt imprevizibili şi profesionişti, aşa a ieşit, că chitaristul cînta la vioară, basistul – la contrabas, iar solistul – la tobe şi drîmbă. Toate instrumentele şi toate vocile au fost înregistrate,  iar cu toate acestea urma ceva să facem, şi aici în scenă apare regizorul audio. Pentru a îmbogăţi puţin sunetul şi pentru a accentua starea de spirit a anumitor scene, a fost nevoie de acordion şi instrumente muzicale de suflat. Acest rol a fost realizat pe nota 10+ de „VST-manipulare instrument” .
Cît priveşte ambience: Trăiască audio-bibliotecile! Toată informaţia şi toată muzica suplimentară a fost atent selectată şi ajustată videoului.
Filmuleţul a prins viaţă!
Iar acum cel mai important – pe 1 aprilie, la aniversarea Studioului, noi vom  lansa inca o felicitare, despre Bunelul Baro si nepotul Tagar.

Update:

Serial animat

Dji.Death Fails

SIMPALS 1999 - 2020