Dragi prieteni, noi ne adunăm încă o dată ca să ne exprimăm respectul pentru cei care au luptat și ne-au apărat viitorul în timpul celui de-al doilea război mondial.

În fiecare an numărul veteranilor se micșorează și, ca să nu scadă și numărul celor pe care îi mai țin minte, am decis să mulțumim veteranilor noștri și de această dată.

Timp de șase ani am fost împreună:
2005 – Să întoarcem veteranilor speranța 2005
2006 – Să întoarcem veteranilor speranța 2006
2007 – Să întoarcem veteranilor speranța 2007
2008 – Să întoarcem veteranilor speranța 2008
2009 – Să întoarcem veteranilor speranța 2009
2010 – Să întoarcem veteranilor speranța 2010

În anul 2011 nu o să ne pierdem unii pe alții și o să-i ținem minte.
Aducem mulțumiri tuturor celor care au răspuns la rugămintea noastră. Îi așteptăm pe toți doritorii să se alăture la acțiunea nostră și avem nevoie de ajutorul lor. Anume datorită vouă noi reușim să aducem în viața veteranilor puțină lumină și căldură.

Mai multe detalii despre acțiune:

Scopul acțiunii: să felicităm veteranii care nu au posibilitatea să vină de Ziua Victoriei la Memorialul Eternitate.

Sarcina: să strângem bani pentru oferirea ajutoarelor pentru veteranii care nu se pot mișca.

Planul evenimentului: adunarea banilor, cumpărarea produselor și oferirea acestor daruri.

Сolectarea banilor: se bazează pe princiupiul „cine și cât poate”. Banii vor fi strânși în perioada 21 aprilie – 7 mai, de la ora 9:00 până la 18:00, în oficiul companiei Simpals (să întrebați de Svetlana), la adresa Ion Neculce 5, et. 2 (harta regiunii http://simpals.md/images/map_big.png ), sau în Punguța WebMoney ( Z340228912010 ).

Informația de contact – 888-000; 079 996924 (Svetlana).

Cumpărarea produselor alimentare: pe cei care doresc să participe la această acțiune „Întoarce veteranilor speranța!” îi așteptăm pe data de 8 mai, la ora 12:00 la aceiași adresă. Cu banii strânși vom cumpăra produsele alimentare necesare.

Oferirea cadourilor:pe cei care doresc personal să felicite veteranii care nu se pot deplasa, îi așteptăm pe data de 9 mai, la ora 10:00, la adresa Ion Neculce 5, et. 2. Apoi, ne divizăm în grupe și oferim cadourile. În fiecare grupă va fi: comandantul, stăpânul vehiculului și echipa lui (standard).

Ne vom bucura pentru ajutorul venit atât de la persoane fizice, cât și de la persoane juridice.

Succes!

1. Botanica (prima grupă) — Mikola, Boliacika.
2. Botanica (a doua grupă) — Polearnița, Аnna, Lev.
3. Centru — Rodioster, Еugen, Мihail.
4. Buiucani (prima grupă) – Svetlana, Irina, Dorin.
5. Buiucani (a doua grupă) — Carol, Beatrice.
6. Râșcani (prima grupă) — Voiaka, Jaklin , Anton.
7. Râșcani (a doua grupă) — Alexei , Anatolii.
8. Ciocana— Оleg, Chiudik.

Coletele pentru veterani:

polyarnitsa: Primul raport.

Botanica.

1. Cantemirov Taisia Mihail

Partizană pe teritoriul Ucrainei, în timpul operațiunilor militare trupa ei lupta în focarul războiului.

2. Еvstifeev Claudia Mihail

A participat la lupta de la Kursk. Ea a fost comandantă a diviziunii de spionaj, artileristă. După clasa a X-a a plecat benevol pe front. La sfârșitul războiului a obținut gradul de sergent.

3. Bass Boris Emilian

Particpant la lupta de la Stalingrad, ordinul Războiului Mondial primul grad, Crucea Roșie, Оrdinul Gloriei, 15 medalii. Trupele mitraliere.

4. Isaichin Nicolai Ion

Isaichin Nicolai nu era acasă atunci când am venit, de aceea toate produsele pe care le-am adus cu noi i le-am lăsat fiicei bărbatului și am felicitat-o că are un tată atât de bun.
A luptat în războiul cu Japonia. Cariera militară a finalizat-o în anul 1978, cu rang de praporshchik. Trupe aeriene.

5. Aleșchin Vladimir Nicolai.

Aleșchin Vladimir este țintuit la pat și surd. El a fost vameș. Cu părere de rău, mai multe detalii fiica lui nu a putut să ne dea.

6. Аnoșin Mihai Gheorghe.
Anoșin Mihai nu era acasă. Cadourile le-am lăsat vecinei lui care ne-a spus că în ultimul timp, bărbatul mai că nu se ridica din pat, dar astăzi, el a mers la Memorialul eternitate cu fiul lui care s-a întors din Moscova.

7. Cazacu Daria Vladimir.
Nimeni nu ne-a deschis ușa și nici nu a răspuns la telefon. Ea nu comunică cu vecinii. E singurul caz când noi nu am putut lăsa nimănui coletul cu producte. Săptămâna următoare vom mai încerca încă o dată să o găsim.

8. Dzubenko Olga Ștefan

În anii 1941-1943 a lucrat la spital și a primit medalia „Pentru merite militare”.
Ea a fost cea mai fericită veterană care sărbătorea această zi în sânul familiei sale mari, într-o atmosferă confortabilă și caldă.

9. Zașcaruk Vasile Ștefan.

A fost în trupele de tancuri, șofer-mecanic СУ 122. Vrem să vă spunem că el e un bărbat cu o inimă mare și simțul umorului bine dezvoltat. 🙂

mikola
Al doilea raport:

1. Pavlenko Vasile Efim

El are 94 de ani, în tinerețe a fost în trupele aeriene, pilotul unui bombardier. În anii războiului și după, el spunea și continuă să declare că „l-a bombardat pe Hitler”, nu pe germani sau Germania, ci pe Hitler.
El trăiește împreună cu soția sa care are 84 de ani. Soția bărbatului este plină de viață, ceea ce îi oferă un stimul și soțului.
Soția lui Vasile spune că în fiecare an bărbatul pleacă la mare „ca să se odihnească și să se încarce cu energie”, ceea ce-l ajută să fie sănătos la ai săi 94 de ani. Cum ne-a explicat Vasile „Cel care trăiește lângă mare – nu se usucă niciodată”.
Ieri i-a vizitat o clasă întreagă de copii. Vasile le-a povestit despre război, iar copiii îi ascultau cu mare interes – bătrânii veterani erau flatați de această atenție venită din partea tinerei generații.
Din păcate, anii iau ceea ce li se cuvine și de aceea bărbatul se deplasează cu greu, are probleme cu picioarele, iar mâine trebuie să meargă la spital, să se interneze.

2. Zarubina Marfa Radion

Are 89 de ani. Ea a fost în trupa aeriană, recunoștea avioanele armatei lor și a dușmanilor care zburau deasura orașelor. Trupa în care ea era se mai numea „Ochii trupelor de apărare aeriene” și a apărat orașul Kiev.
Din fericire nici ea, dar și nici o fată din trupa ei nu a fost rănită sau ucisă, însă ea a văzut cum mureau foarte mulți tineri. După încheierea războiului ea a lucrat la școală, în calitate de profesoară la clasele primare. Astfel, ea a lucrat la școală 55 de ani.
Ea spune că e fericită atunci când unii copii de la școala unde a fost profesoară atâția ani, vin să o vadă.

3. Mihailov Nicolai Ion.

Are 85 de ani. A mers pe front după absolvirea școlii de regiment. În scurt timp a fost numit comandant al trupei, iar subalternii lui erau în vârstă și de aceea adesea îl numeau „fiule”, ceea ce era împotriva oricărui regulament. 🙂 Pentru prima dată el a luptat în Minsk, primul front din Belorus, unde au luptat pentru eliberarea Belorusiei, apoi a fost Polonia, unde au traversat Virsula și Oder. Această operațiune militară s-a desfășurat în lunile ianuarie-februarie 1945, când râurile au înghețat, iar atunci când ei au început să meargă pe râuri, germanii au spart gheața. Mulți militari din Armata Roșie, inclusiv și eroul nostru, au fost nevoiți să înoate în apa înghețată. Iar dorința disperată de a supraviețui, de a învinge și șocul nu le-a permis să răcească și astfel au terminat cu succes oprațiunea militară.

4. Zemleacov Victor Efim

Are 92 de ani. Cu părere de rău noi nu am reușit să discutăm cu el, dar ne bucură că motivul a fost unul cât se poate de firesc, el dormea Noi i-am spus soției lui să nu-l trezească, i-am oferit coletul și am felicitat-o.

5. Iuzovchak Boris Petru

El a fost chemat la front în luna august 1942 în trupa de asalt. El a fost rănit în picior în lupta de ocupare a regiunii Varvarovka (Ucraina). Comandantul l-a ajutat să ajungă la spital. Vrem să menționăm că această regiune trecea de la unul la altul de cinci ori, deoarece era punctul strategic al liniei de front, așa cum tactica germanilor era de a „prinde în sac” inamicul și să-l nimicească așa. De asemenea, ei prindeau o trupă militară și o distrugeau. De aceea, trupele lor treceau dintr-un loc în altul de-a lungul liniei de front ca să nu permită nimicirea lor. După ce a fost rănit grav, el a fost transportat pentru tratament la Voronej. După ce trupele militare germane au avansat punctul medical unde el stătea, a fost transportat în Tomsk. Acolo s-a lecuit timp de jumătate de an.
După aceea, el a intrat în trupele de zbor din Moscova, centrul militar aerian din Tushino.
Apoi, el a ajuns în Moldova, în regiunea de sud a Moldovei, prin Edineț, Bălți – spre Iași, apoi în Budapesta, unde în perioada 8-9 mai au celebrat victoria. După ce războiul s-a terminat, trupa lui aeriană a fost trimisă în Berlin, unde a lucrat până în anul 1949.

6. Liubima Maria Stepan are 90 de ani.

Ea a fost soră medicală și a juns până în Budapesta.
Ea este plină de forțe, sănătoasă, ne povestește că nu a fost niciodată bolnavă și spune că „Gripa nu e o boală”.
Ne-a bucurat faptul că este iubită de cei apropiați.

7. Slivka Valentina Ion are 86 de ani.

A slujit în trupele militare de la calea ferată. Au recontruit podurile și șinele căilor ferate. Potrivit ei, au fost ditruse circa 15 mii de poduri a căii ferate pe care au trebuit să le reconstruiască chiar dacă erau atacați, sau dacă ploua sau ningea, pe timp de arșiță sau ger, iar dacă erau bombardați de avioane fugeau în păduri „sau pe unde mai apucam să ne ascundem”.
La începutul războiului era un simplu soldat, iar la sfârșit avea gradul de subofițer.
În prezent se mișcă cu greu din cauza picioarelor bolnave.

8. Pâshnâi Boris Mihai. Din păcate, starea lui de sănătate este foarte rea, el nu prea aude și se mișcă greu. De aceea nu l-am fotografiat și nici nu l-am „chinuit” cu întrebările noastre, ci l-am felicitat și i-am oferit cadourile.

9. Тihonov Vasile Alexandru.

Nu l-am găsit acasă, iar strănepotul lui ne-a spus că „el e afară”. El era pe una dintre bănci, nu departe de blocul în care locuiește. L-am felicitat, iar e tot încerca să afle de unde suntem (compania).
— Suntem niște tineri care nu au uitat ce ați făcut pentru noi și vrem să vă felicităm, i-am zis noi.
— А, atunci transmiteți mulțumirile mele și salut tuturor tinerilor!
Pe această notă pozitivă, pe care o putem percepe drept un toast, și vom încheia acest raport. Mulțumim celor care au luptat!!!
Mulțumim celor care ne-au ajutat astăzi!
Mulțumim celor care nu vor uita trecutul și nu vor permite ca aceasta se să mai întâmple în viitor!

Al treilea raport:

1.Busuioc Ilarion Fiodor

S-a născut în 1924 și a luptat în Lituania și a fost comadant.
Nu am reușit să aflăm mai multe, deoarece el vorbește cu greu și se simțea rău 🙁

2. Berdina Nina Nicolai

s-a născut în 1923, a fost asistentă medicală, lecuia soldații răniți și a mai participat la operațiunea Iași-Chișinău. Acum, din păcate, ea nu mai vede și de ea au grijă vecinile. Ea ne-a spus: „Vă doresc un cer senin și să nu aflați niciodată cum e să trăiești în timp de război”.

3. Dubovaia Esfir Lev.

S-a născut în 1921, a fost soră medicală. Am lăsat coletul feciorului ei, care ne-a spus că mama lui are probleme grave de sănătate – cu ficatul, inima, și suferă de scleroză.

4. Josan Gheorghii Vasilii

Am reușit să aflăm doar că a împlinit 91 de ani, și nimic mai mult pentru că bărbatul trăiește împreună cu fiul său care a început să ne certe și nu ne-a permis să fotografiem 🙁 Însă, am reușit să facem o fotografie. În apartamentul în care locuiește bătrânul condițiile de trai sunt foarte rele.

5. Babenco Olga Ananii și Pavel Vasilii

Ambii sunt veterani de război și sunt împreună de 62 de ani. Оlga Ananiev are 85 de ani. Ea a lucrat la uzina unde se făceau tancuri. Pavel Vasile are 87 de ani și a fost ofițer în flota Mării Negre.

6. Babenco Mihail Alexandr

Acum el are 91 de ani și aude rău. A fost luat la război la vârsta de 18 ani. El a fost spion și a condus tancuri. Când am ajuns la el, bărbatul dormea, iar fiica l-a trezit ca să-i oferim cadourile pe care le-am adus cu noi.

7. Jurchina Matilda Stefan

S-a născut în 1922. La 18 ani a mers la război unde a fost artilerist, apoi – asistenta principală a chirurgului.
Femeia era foarte fericită că am venit la ea și ne-a spus: „Îmi plac tinerii”.

8. Bidenco Victoria Maxim

S-a născut în anul 1926, a lucrat în depozitul cu motorină. Starea ei este una foarte rea, nu se poate deplasa și nu a ieșit afară mai bine de doi ani Trăiește cu nepotul ei.

9. Voronova Sussana Nicolai

Are 87 de ani, pe front a ajuns la 18 ani când era soră medicală.
Atunci când am ajuns la ea, casa îi era plină cu oaspeți care stăteau la masă și noi nu voiam să-i deranjăm. Desigur, ea era foarte fericită că noi nu uităm de veterani.

Echipa lui Chudik

1. Barașin Victor Nicolai

85 de ani

2. Vieru Ivan Mihail

Are 87 de ani și și-a pierdut piciorul în Polonia. A primit ordinul Războiului Mondial de gradul 2.

3. Оsmolovscaia Maria Mihail

Are 89 de ani. Ea a lucrat, în timpul războiului, împreună cu soțul ei care era chirurg.

4. Bogdanov Andrei Fiodor

Are 88 de ani, cu puțin timp în urmă și-a pierdut vederea

5. Fadeeva Pelagheea Fiodor

În luna februarie a împlinit vârsta de 89 de ani.

alexxxa:
Raportul echipei Alexandrei, care a fost în sectorul Ciocana.

1. Тоlbatovschi Ivan Filipp, născut în 1926.

La vârsta de 17 ani a mers pe front și a luptat pe teritoriul Osetiei de Nord. Bărbatul este un veteran modest care, în pofida vârstei, ne-a întâlnit stând în picioare, cu spatele drept, caracteristic unui militar și zâmbindu-ne călduros.

2. Borisov Mihail Gavriil s-a născut în 1926

La 17 ani a fost luat pe front. El a luptat cu japonezii în Orientul Îndepărtat. Nu am putut afla mai multe detalii pentru că veteranul vorbea cu dificultăți. El trăiește singur (așa se pare) și în condiții rele, mai ales că, se pare, nu are cine să îngrijească de bătrân… Am ajuns la el deabia seara, deoarece aveam o adresă greșită, iаr la apelurile noastre de telefon nu răspundea cineva…

3. Мedvedenco Maria Fiodor, 1919
Nu era acasă (a plecat cu feciorul la cimitir). Ne-a deschis fiica ei căreia i-am lăsat cadoul și i-am transmis felicitările.

4. Cvașa Vasilii Stepan, 1918

El a fost artilerist. A participat la eliberarea Ucrainei și a Poloniei, a juns până la Berlin, unde a fost rănit în picior. Ne-a povestit că prizonierii germani l-au dus așa rănit câțiva kilometri până la spital. În spital au vrut să-i amputeze piciorul, pentru că oasele erau fărâmițate… Însă, chirurgul a reușit să-i lecuiască piciorul, chiar putem să spunem că i-a strâns pe bucăți piciorul. După aceasta el are un picior cu 6 cm mai mic decât celălalt…

5. Nazarenco Semion Tihon a.n. 1919
În cea mai mare parte a luptat pe teritoriul țării noastre, înrolându-se în raionul Leova. Acesta este singurul lucru pe care am reușit să-l aflăm, deoarece el aproape că și-a pierdut auzul. Am discutat cu el în fața căsuței lui unde câinele lătra insuportabil de tare și după cum ni s-a părut, câinele nu era împotrivă să ne înfulece. Așa că, ne-am luat tălpășița de acolo și am uitat să facem o fotografie veteranului.
Putem să vă spunem că bătrânul a fost fericit că am venit la el (deși nu auzea nimic din ceea ce îi spuneam). Rudele lui ne întrebau de la ce școală venim. Ei ne-au povestit că elevii din școala nr. 71 veneau în fiecare an și-l felicitau pe veteran, însă acum nu au venit…

6. Crotova Larisa Vasilii a.n. 1926

A mers pe front la vârsta de 16 ani și până la sfârșitul războiului a fost semnalizatoare. A luptat în Tula, Polonia, Ucraina și a ajuns până la Berlin.
Am întrebat-o dacă războiul era așa cum noi îl vedem acum în filmele și serialele care sunt arătate la televizor: „Nu, draga mea, …. războiul a fost groaznic….” Crotova Larisa ne-a spus că atât fiul cât și nepoții ei au făcut armata și i-a educat să fie bărbați adevărați.

noci:
Buiucani (Carl și Beatrice).

1. Colotovchina Anisia Vasilii.

Ea a fost semnalizatoare în regimentul gărzii din partea de nord a Caucazului. A venit la război din propria dorință și a reușit să supraviețuiască. Însă, ea nu a putut să ne povestească prea multe, deoarece aștepta pe cineva.

2.Cutasevici Victor Ivan.

S-a născut în orașul Odessa. La vârsta de 17 ani a urcat într-un tanc care trecea pe lângă el și a plecat la front. El a ajuns până la Berlin. A fost rănit în picior și chiar dacă este invalid, totuși este brav și plin de viață. Ne-a mai povestit că de câteva ori, în timp ce contra-atacau, armele le explodau și le rămâneau doar roțile. El ne mai spunea că cineva își uita căciula în pușcă. „Trebuia să ne apărăm, dar noi în loc de arme aveam doar roți”. (râde)
Apropo, casa lui este în apropiere de oficiul Simpals, așa că putem să-l vizităm mai des.
Cu părere de rău noi nu am reușit să-i facem o poză, deoarece am avut niște probleme cu aparatul foto.

3. Stepocichina Varvara Ilia.

S-a născut în 1919. A luptat în trupele aeriene, a sărit cu parașuta și a plecat la război de bunăvoie. Putem să vă spunem că e o bătrânică plină de viață, se vede că războiul a călit-o.

4. Reabcenco Evdochia Iacov.

S-a născut în anul 1921 și a fost soră medicală. S-a căsătorit pe data de 5 mai 1941. Au trăit puțin împreună și a început războiul. Ambii au plecat la front și s-au întâlnit deabia peste un an când au nimerit în același regiment. Soțul ei era paramedic. În anul 1946 s-a născut fetița lor. Probabil, dacă nu ar fi fost războiul ar fi născut mult mai devreme. După ce s-a încheiat războiul, ea a lucrat la spital. Toate aceste detalii ni le-a povestit fiica ei, deoarece Reabcenco Eudochia, în acel moment, era la teatru.

5. Zelenițchii Alexandr Dorofei — Trupele de grăniceri.

6. Colotovchin Anisia Vasilii s-a născut în anul 1919.

Lucrător emerit al KGB, ieșit la pensie în anul 1994. (stagiul de muncă fiind de 50 de ani).

Fotografia cu fiica ei mică (ne gândeam că e fiul ei)

WD479:

1. Balica Ivan Vasilii, 89 de ani

Al 3-lea front din Belarus, infanterie.
A fost rănit în Konigsberg. El a participat la eliberarea Prusiei de Est.
În luna iulie 1945, după sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, a fost trimis în Japonia. Japonia s-a predat pe 3 septembrie și Ion s-a întors acasă.
Soția i-a murit cu patru ani în urmă. El aude și vede rău. Trăiește singurel, dar fiica, nepoata și vecinii vin și-l ajută.
A fost nespus de fericit că l-am vizitat și că tânăra generație nu a uitat de veterani. A transmis tuturor un mulțumesc mare din partea unui adevărat veteran.
(P. S. Pentru redactor – dacă veți păstra listele și pentru anul viitor – atunci notați că casa se află pe strada B. P. Hașdeu, deoarece există și strada A. Hașdeu)

2. Calaceva Anna Pavel

Este foarte binevoitoare și zâmbitoare.
Ea a fost spion, cazacă de la Don. A ajuns în Moldova de la Volgograd. Ea a traversat Ucraina și patru luni a lucrat aproape de germani. După eliberarea Ucrainei a fost trimisă în Moldova.
Atunci când traversa linia de front era cât pe ce de a fi ucisă chiar de colegii ei. O lună întreagă a mers de una singură prin pădure.

3. Kadîcova Ecaterina Alexandr.
Ne-a povestit inspirată despre operațiunea Iași-Chișinău la care a participat și ea.
Ea a fost partizană în componența detașamentului condus de Ivancenko.
A condus foarte multe detașamente.
Datorită acțiunilor ei au fost lichidați conducătorii germani de la front, iar informația exactă a ajutat ca operațiunea să se soldeze cu succes. În urma acestei operațiuni a murit un singur partizan, iar armata sovetică a distrus linia de front pe data de 28 iulie. Apoi, la 24 аugust (1944) a fost eliberat și Chișinăul – tocmai când era ziua ei de naștere.
În timpul războiului a fost rănită în cap și de aceea aproape și-a pierdut vederea și auzul.
(De aceea nu am vrut s-o deranjăm și s-o mai rugăm să-i facem o poză).

4. Tacianov Ana Dumitru, anul nașterii 1924
A fost în al 34-a regiment.
A participat la eliberarea orașului Praga.
Nora femeii ne-a povestit pe scurt și ne-a arătat albumul în care a lipit decupări din ziare, fotografii și meritele veteranei. Ea ne-a mai spus că soacra ei se întâlnea mereu cu prietenele ei de la război, se plimbau și se odihneau împreună.
Pe Tacianov Ana Dumitru am felicitat-o doar seara, deoarece dimineața fiul și nora femeii au luat-o la vilă. Nu am fotografiat-o pentru că femeia era obosită de la drum și s-a dus să se odihnească.
După ce a avut un accident vascular cerebral a început să vorbească cu dificultate.

Pe veteranii pe care nu i-am găsit acasă pe data de 9 mai, i-am felicitat pe parcursul săptămânii.

1.Nedvoreaghin Alexandru Ion
Nu l-am găsit acasă pentru că a plecat la spital din cauza problemelor de sănătate. De aceea, am lăsat cadourile soției lui care a fost foarte fericită pentru ajutorul pe care i l-am oferit. Desigur, nu știm toată povestea lui Nedvoreaghin Alexandru Ion, dar soția lui ne-a povestit că el s-a născut în anul 1925 și a fost luat pe front la vârsta de 17 ani. El a luptat în Cehia și a fost locotenent.
Îi dorim lui Nedvoreaghin Alexandru însănătoșire cât mai grabnică și multă sănătate!!!

2.Glușac Eugen Victor
Nu era acasă deoarece a plecat la Memorialul Eternitate și l-am găsit în altă zi. El era fericit să ne vadă și ne-a povestit că a luptat în Kharcov și era cât pe ce de a fi luat prizonier, dar a reușit să scape. După aceasta a luptat în fosta Cehoslovacie. A primit medalie pentru curaj și onoare. A participat la eliberarea orașului Praga. După război a lucrat 50 de ani la Stadionul Republican.