Dji. Death fails  e a IV-a noastră lucrare, care nu știm cum, dar are legături cu proiectul „Țigan”. Am creat-o aproximativ timp de jumătate de an. E o perioadă de timp mare, în care am reușit să strângem suficient material, pe care vrem să vi-l arătăm și vouă.

Deci, de la ce a pornit totul?

Desigur, de la idee. De fapt, descrierea întregului proces de creare a ideei este foarte complicată, de aceea vom zice că ideea a venit de la sine. Am luat porția de inspirație și am trecut la treabă.

Întregul proces de creare a desenelui animat poate fi oficial divizat în câteva etape:

1. Pre-producția

2. Producția

3. Post-producția

Să începem cu pre-producția

Pre-producția
La această etapă, viitoarea lucrare este structurată. În acest stadiu, continuarea lucrărilor este structurată, scenariul este scris, are loc inventarea personajelor, sunt desenate cadrele și este făcut animaticul. Anume în această ordine facem totul.

Scenariul
Scenariul – un morman de hârtie mototolită și aruncată. Rotocoale de fum de țigară. Ochi roșii din cauza supraoboselii. Un calculator stricat. Plus, încă unul. Cam aceasta se întîmplă la faza scrierii scenariului. Scenariul îl puteți citi și voi, pentru că stă la suprafață fără a se ascunde de la cineva. Iatăaici.

A venit rândul perșilor. Conform planului nostru, în desenul animat ei trebuie să fie trei: Dji (Moartea-ratată), Bob (șoferul camionului), Doc (doctor).

Cum a fost creat Dji, deja am scris în blogul nostru, iar acum, vrem să atragem atenția la celelalte personaje.

În general, lucrul cu personajul începe cu desenarea schițelor în alb-negru. Sunt desenate atâtea schițe cât e nevoie ca regizorul să zică: „Iată! Îmi place!„ O situație similară a fost și în cazul lui Doc. Iar cuvintele „Gata! Îmi place!” au zburat atunci când a ajuns la această variantă.

Doc în creion

Iată câte variante au fost propuse regizorului.

Nu putem atrage atenție doar la corpul, dar și la fața personajelor. De aceea, nu putem să facem doar două sau trei variante, dar mult mai multe (regizorul este pretențios). Foarte mult material rămâne în spatele cadrului. Iar în rezultat, atunci când e ales cel mai potrivit personaj, el este vopsit. Pentru ce facem asta dacă el nu este încă modelat? Personajul vopsit în format 2D ne trebuie pentru a înțelege cum va fi de fapt acest personaj. Iar dacă e schițat doar cu creionul, atunci nu are nici volum și nu e clar.

Criteriul principal de selectare a personajului nu e tehnica de creare a lui, dar emotivitatea. Așa că, adesea, nu contează cum a fost desenat personajul, important e dacă poate el transmite mesajul și ideea regizorului.

Să trecem la următorul. Bob.

Bob este un camionagiu muncitor. El a obosit într-atât, încât a adormit la volan. În rezultat, a și făcut cunoștință cu Dji.
Ceva mai sus am scris că acest personaj e mai complicat decât Doc. Dificultatea constă în faptul că el se află în mai multe, așa numite stări:

1. Viu în mașină

2. Pe jumătate viu în sala de reanimare

3. Și, în sfârșit, fantomă.

Apropo, Bob în mașină a fost desenat la sfârșit, chiar cu câteva zile înainte de prezentarea proiectului, deoarece ne-am gândit să facem începutul desenelui animat foarte bun.

Iată cum apar în fața noastră personajele alese de regizor din toate variantele, atunci când facem „cunoștință” cu ele.

Ăștia sunt cei care ar fi putut să devină camionagiul nostru.

În general, trebuie să inventăm tot asta, să desenăm și să transpunem în viață.
Să desenăm emoțiile personajului.

Iată și rezultatul muncii noastre

Și dacă cu stările obișnuite ale lui Bob totul, în principiu, este clar, păi cu fantoma ne-am blocat practic definitiv. Cum el sau ea trebuia să arate nu aveam nici cea mai mică idee la acel moment.

Am încercat să desenăm pe hârtie. A rezultat ceva, să nu fim prea duri, cam ciudat. Pentru un desen animat 2D s-ar potrivi, nu însă și pentru unul 3D. Ne gândeam ce să facem în continuare, și, să fim sinceri, am decis să procedăm așa cum va fi cazul. Iar după o groază de experimente am ajuns și la un rezultat acceptabil.

Nimic super-neobișnuit, dar întreaga fantomă se acumula în 2 pachete. Corpul și fluizii – Maya. Refracțiile și culoarea de după personaj – Nuke.

Am obținut un rezultat interesant.

Gata! Am terminat cu personajele. În continuare avem nevoie de panoul scenariului – următoarea etapă a pre-producției.

Inițial, panoul scenariului se face alb-negru, după care este colorat. La această etapă putem înțelege în ce gamă va fi realizat întreg desenul animat, ce atmosferă va fi în cadru, și, aproximativ, cum trebuie să fie iluminarea.

Desigur, ideal, făcând o singură dată un astfel de panou al scenariului, putem fi calmi de creativul din continuare al vizualului, dar asta nu e cale potrivită pentru noi. Noi în orice caz modificăm ceva, schimbăm, performăm. La final, putem obține un alt rezultat decât ne-am fi așteptat inițial. Ideile inițiale ar putea așa și să rămână, ”doar idei inițiale”, iar în desenul animat poate să apară ceva diferit, schimbat. Anume astfel s-a întâmplat și cu acest desen animat, iar panoul scenariului colorat, pe care îl vedeți, nu corespunde în tocmai rezultatului final.

Configurarea personajelor

Grafica pe calculator reprezintă amalgamul dintre artă și tehnologii.

Înainte de a începe animația unui oarecare personaj, e necesar să facem configurarea: să setăm toate elementele de control și să ne asigurăm că personajul va putea face tot ceea de ce are nevoie al nostru mult-stimat Regizor. NOI nu ne folosim de soluții de-a gata ci facem toate instalațiile de sine stătător.

Mediul

După ce am pregătit personajul și am făcut totul ce era necesar înainte de animație, e timpul să ne gândim unde va avea loc toată acțiunea. Altfel spus, trebuie să creăm mediul.

În desenele noastre precedente încercam să economisim timpul și făceam toate fundalurile desenate. Altfel spus, pictorul crea desenul pe care erau contrapuse personajele 3D, diferite efecte și elemente secundare. Rezulta o simbioză interesantă între grafice 2D și 3D. Dar o astfel de tehnică presupune anumite limite: cu excepția faptului că unui personaj 3D îi este cam problematic să interacționeze cu obiectele desenate în 2D, noi nu putem să mișcăm considerabil camera de vedere, prin urmare putem uita definitiv de ”survolarea” și răsucirea acesteia.

În acest desen animat am decis să nu ne limităm și să creăm absolut totul în format 3D. Asta înseamnă că putem să desenăm imagini în format 2D pentru fundaluri. Imaginile sunt folosite ca monstre pentru iluminarea, amplasarea și culoarea obiectelor. Bazându-ne pe aceste referințe, putem trece și la testarea back-urilor.

Atunci când sunt gata personajele, configurarea lor și a mediului, putem trece deja și la animație.

Animația

La acest desen animat au lucrat 4 animatori și jumătate.

O animație bună poate fi făcută atunci când animatorul intră în rolul personajului său, altfel spus, animatorul poate fi considerat chiar un actor de teatru sau de cinematograf.

Mai pe scurt, faza haioasă constă în faptul că fiecare animator percepe mișcările personajului în stilul său. De aceea și același personaj poate avea diferite mișcări. Iar pentru a nu se întâmpla astfel, noi filmăm clipuri video de referință. Ce asta înseamnă? Luăm camera de vedere, câțiva voluntari și-i facem să devină personajele noastre: să gândească ca acestea, să se miște ca acestea și așa mai departe. Pentru ce e necesară această procedură? Pentru ca toți să aibă același punct de vedere referitor la mișcările personajelor noastre. Apropo, în studioul nostru lucrează Regizorul sau Supraveghetorul de animație, care nu primește salariu doar așa, ci anume pentru că urmărește ca totul să fie realizat corect.

Animația este aproape la mijlocul producției desenului animat. După ea rămâne să vizualizăm totul.

Vizualizarea

Vizualizarea este probabil cel mai cool moment al producției. La această etapă totul primește culoare. Cum se face asta în lume:

1. Pictorul colorează imaginea 3D.

2. Vizualizatorul repetă schema de iluminare și atmosfera din imagine.

Cum se face asta la noi:

1. Pictorul colorează imaginea 3D.

2. Vizualizatorul repetă schema de iluminare și atmosfera din imagine… și el nu reușește nimic. Adică reușește câte ceva, dar în animație totul arată nu într-atât de cool precum într-un singur cadru: fie apare o eroare la sursele de lumină suplimentare, fie pictorul a greșit la schema de iluminare corectă, din acest motiv, în următoarele cadre, odată ce camera de vedere este întoarsă, toată imaginea se comportă impredictibil.

Cam așa.

În realitate, însă, asta nu e deloc o problemă, pentru că, în cele din urmă, și pictorul, și vizualizatorul se așează împreună și crează un produs pe placul tuturor.

La etapa producției, vizualizarea e cea mai bogată în resurse. Și atunci când am început să numărăm cadrele, ne-am dat seama că fără de ferma de alipire nu putem face ceva. Astfel, prin intermediul ”Laboratorului Kasperskii” am procurat ferma de alipire. Una mică, doar pentru 10 calculatoare, dar care ne-a ajutat foarte mult. Fără de ea, probabil că, am fi lipit chiar și până acum desenul animat.)))

Pe lângă hard contează mult și soft-ul, care ne ajută la vizualizare. O anumită perioadă de timp, ne gândeam, ce am putea folosi pentru asta, și am decis să facem alipirile cu ajutorul V-Ray-ului. El s-a încadrat perfect în turbo-conducta noastră și ne-a ajutat să economisim o grămadă de timp.

Compositing

Vizualizarea nu este nici pe departe ultima etapă a producției. Ea este făcută în paralel cu compunerea. La etapa de compunere totul este adunat la grămadă. Luînd în calcule faptul că, alipirea se face la finalul producției, se întâmplă următorul lucru. Primele 70 de procente din timpul muncii asupra proiectului oamenii își fac lucrul mai mult sau mai puțin concentrați. Văd că mai au o grămadă de timp și se ocupă de creativitate, de crearea mai multor versiuni ale aceleiași animații și așa mai departe. Iar asta duce spre aceea că la etapa finală a vizualizării rămâne mai puțin timp decât era planificat, și nu mai există posibilitatea să faci vreo greșeală.

Composerii, iar în special vizualizatorii, lucrează într-un regim foarte rigid. Deseori se poate întâmpla următorul lucru: noi pur și simplu nu mai putem face careva modificări în iluminare, atmosfera imaginii și așa mai departe. Trebuie să modificăm materialul pe care îl avem deja. Prin urmare, la etapa de compunere noi asta și facem – modificăm ceea ce am primit la etapa de alipire (culoarea puloverului doctorului, noi l-am făcut verde închis, dar regizorul planifica să fie de o altă nuanță, nu-mi amintesc acum care. În loc să re-alipim toate cadrele cu doctorul din pachetul 3D, noi doar schimbăm culoarea din toate cadrele).

Al zecelea punct – montarea
În realitate, montarea nu este un proces aparte. El se întinde pe tot parcursul procesului de producție. Doar la final pot fi corectate unele rugozități.

Asta-i tot.

Felicitări, ați reușit să citiți până aici 🙂

Iar acum vă propunem un mic bonus. Ceea despre ce nu v-am putut spune pe parcursul postării – detalii nesemnificative 🙂

În timpul procesului de proiectare a personajelor, am acordat timp maxim proiectării și desenării următoarelor obiecte:

1.Ceasul lui Dji – prelucrat foarte minuțios deoarece e un gadget care va fi alături de eroul nostru și în următoarele serii.

2. Coasa – dacă ați observat, lama coasei este unită cu bățul de lemn printr-uo ”încheietură” neobișnuită. În cazul nostru, vorbim despre o mâină osoasă, care repetă însăși mâina lui Dji.

O astfel de atenție la detalii persistă și în cadrul unde Doc stă în birou. El are cărți foooaaarteee rare. Ele au un tiraj foarte mic – doar un singur exemplar. Din acest motiv el ține tare la ele. Una dintre aceste cărți poartă numele ”Rețetele de sandwich-uri uitate”.

De asemenea, în acest desen animat puteți observa și o ALUZIE LA UN AL DOILEA DESEN ANIMAT. Cum vi se pare aluzia? Unul dintre personajele principale a celei de-a doua serii apare în primul episod. Dar unde e el, noi nu vă vom spune.

Desenele noastre animate precedente le puteți vedea pe canalul nostru Youtube